17-19 iulie…..în zilele acestea a avut loc unul dintre cele mai importante festivaluri de metal/artă din România, eveniment derulat în fosta Capitală Culturală Europenă, Sibiu.
Fără să mă pierd în detalii inutile, am să încerc să rezum în cîteva paragrafe experienţa ,personală, ARTmania. Încă de la început aş dori să-mi exprim bucuria la vederea unui oraş plin de roackeri de toate tipurile/genurile, prezenţă care a semnalat derularea unui eveniment real, de mare avengură. De fapt, însăşi posterele festivalului, înprăştiate prin tot oraşul marcau, numai prin numele afişate precum Opeth, Nightwish, My Dying Bride, Tristania şi Subscribe, unul dintre cele mai bune festivaluri de anul acesta, dacă nu chiar cel mai bun.
În fine, am ajuns în Sibiu, pe la 17 şi ceva după un drum de vreo 3 ore (Reşiţa-Haţeg-Hunedoara-Deva-Sebeş-Sibiu-surprinzător, un drum destul de bun). După vreo 30 de minute de respiro, am pornit către Piaţa Mare. Scena era destul de mare, asemănătoare cu cea folosită de Whitesnake şi B’estfest, însă mult mai nouă şi mai curată. La intrare nu am avut nici o problemă şi am primit o brăţară care îmi oferea acces în ambele zile de concert (două zile, în care se derulau concertele principale şi o a treia zi cînd au avut loc evenimente artistice). Cînd am ajuns nu era chiar multă lume, mai tîrziu abia aglomerându-se, aşa că am reuşit să-mi găsesc un loc destul de aproape de scenă, la doar vreo 3-4 persoane distanţă.
Primii au fost Tristania. Destul de bine dispuşi, cu o prezenţă scenică destul de bună. Au cântat cam vreo 50 de minute exact cât era în program, deci s-a ţinut cont de spaţiul trupelor. A fost prima lor reprezentaţie în România şi am impresia că au fost plăcut surprinşi (poze de la festival pe myspace-ul trupei). Ceea ce m-a surprins pe mine însă a fost calitatea sunetului, fiind, până acum, UNA DINTRE CELE MAI BUNE ARANJAMENTE DE SUNET din România, cu 10 clase deasupra oricărui alt festival ! Şi momentul cel mai “frumos” a fost atunci când bateristul de la Tristania a aruncat beţele, şi, spre surpriza mea, am prins unul ! (desigur că a fost un muşuroi, în dorinţa de a-l avea, şi chiar am fost făcut şi nesimţit fiindcă l-am prins 
) ). Oricum, destul de buni, vocea lui Mariangela Demurtas fiind destul de bună, spre surprinderea mea .
Următorii au fost MY DYING BRIDE, trupă pe care îmi doream de ceva vreme s-o văd. În primul rînd, aş dori să remarc pauza foarte scurtă (vreo 10-15 minute) dintre trupe, în care au schimbat instrumentele, etc. , incomparabil cu alte festivaluri, concerte, deci încă un punct în plus. În fine, a început şi My Dying Bride !!!!!!! Extraordinar. Sunet fenomenal, şi ritmul…… Doamne ! Ritmul de doom metal, destul de simplu, la prima vedere, cu vioara, orga însă, absolut extraordinar (trebuie neapărat să auzi ca să-ţi dai seama ce genial poate fi). În acelaşi timp şi atmosfera s-a mai încălzit, compartimentul meu de lângă scenă comprimându-se destul de mult. Când a urmat Opeth era deja întuneric.
Opeth este una dintre cele mai tari trupe de progressive metal, fiind prima oară cînd au cântat în România. După mine, Opeth este imediat după Dream Theater, Dream Theater surclasându-i în aranjamentele instrumentale şi compoziţii extrem de complexe. Totuşi, Opeth este ceva mai flexibil, abordând mai multe genuri, de pildă death metal, jazz şi un pic de psihedelic. Şi când spun jazz, mă refer la improvizaţii fantastice, interminabile.
Line-up-ul actual al trupei este extraordinar de bine realizat, toţi fiind foarte talentaţi şi experţi în a duce la capăt un jam perfect. Apariţia lor pe scena unui festival din România, mai ales a unuia ca Artmania, a însemnat enorm pentru mine.
Ca să fiu sincer, concertul susţinut de Opeth a fost cel mai frumos şi incredibil concert din viaţa mea. Şi dacă mă gândesc mai bine, nici nu există cuvintele potrivite pentru a descrie aşa ceva. Nu poţi decât să priveşti retrospectiv şi să-ţi aminteşti şi să-ţi cântăreşti emoţiile, asta fiind până la urmă, definiţia progressiv-ului, în general.
Următoarea zi a urmat Subscribe, Pain şi Nightwish.
Acum, despre a doua zi nu prea ştiu ce să zic… Poate doar s-o rezum aşa: Subscribe-hardcore, Pain-industrial şi Nightwish…….bănuiesc că nu există dubii.
Subscribe au cântat destul de bine şi s-a şi auzit la fel de bine, însă a fost prea hardcore pentru mine ) . Un fel de R.A.T.M. on steroids ! Cât despre Pain….. industrial metalul nu îi chiar punctul meu forte …….
Şi acum Nightwish. Trebuie să recunosc că ştiu să facă show (flăcări, efecte pirotehnice). Însă, în privinţa actului muzical în sine, nu am fost prea impresionat. Că poate era mai bine cu Tarja, nu ştiu, însă pe tot parcursul concertului mi s-a părut că lipsea ceva (deşi nu păream- eram extrem de fericit în momentul acela, ca un fan adevărat =)) ). Sincer, chiar nu îmi pot da seama ce, însă Nightwish-ul actual nu a reuşit să-mi transmită aceleaşi emoţii asemeni lui Opeth sau My Dying Bride. Şi eu nu cred că ţine de preferinţe. Ţine de artist, în sine, dacă poate sau nu să-ţi transmită o anumită stare. Şi să nu mă înţelegeţi greşit, am toată admiraţia şi respectul pentru Nightwish, însă nu pot să zic că îmi oferă o muzică care să mă atingă într-un mod plăcut şi necunoscut.
În ultima zi a cântat Lună Amară la cetatea Cisnădioara şi norocul meu a fost că am câştigat un bilet din cele 180 disponibile. Sincer, nu a fost nu ştiu ce, trupele româneşti având mult de recuperat dacă vor să-i ajungă pe cei din străinătate.
Per total, eu consider acest festival drept cel mai bun de anul acesta, beneficiind de prezenţa unora dintre cele mai bune formaţii de metal de la ora actuală din lume ! Trebuie să remarc şi publicul numeros şi divers (destul de numeros cât să umple Piaţa Mare). Locaţia festivalului a ajutat enorm, Sibiul este fără îndoială unul dintre cele mai frumoase oraşe din România.
Şi, părerea mea finală şi sfatul meu, decât să mergeţi pe la alte festivaluri, mai bine veniţi la ARTmania. Astfel, sper să ne vedem anul viitor la un festival şi mai bun, cu trupe şi mai tari (n-ar fi rău un Dream Theater, un Ozzy , un Black Sabbath sau un Alice in Chains !).
